Dr. Denis Micu, Medic stomatolog: Îngrijirea dentară începe chiar înainte de apariția primului dințișor! După alăptare sau după ce bebelușul bea din biberon, puteți șterge ușor gingiile cu o compresă curată, umedă. Odată ce apare primul dinte (de obicei în jurul vârstei de 6 luni), începeți periajul zilnic folosind o periuță moale pentru bebeluși și o cantitate foarte mică de pastă de dinți cu fluor, cât un bob de orez. Pe măsură ce copilul crește, cantitatea de pastă poate fi mărită treptat până la dimensiunea unui bob de mazăre în jurul vârstei de 3 ani. Este important să creăm aceste obiceiuri sănătoase de la bun început!

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog: Recomandăm ca prima vizită la stomatolog să aibă loc la apariția primului dințișor sau cel târziu la vârsta de 1 an. Mulți părinți sunt surprinși de cât de devreme sugerez această vizită, dar ea este crucială! Prima întâlnire este mai mult o vizită de acomodare – îl obișnuim pe cel mic cu cabinetul, cu echipamentele și cu personalul, într-o atmosferă relaxată. Verificăm dezvoltarea dinților și a maxilarelor și, cel mai important, oferim părinților informații personalizate despre îngrijirea corectă acasă, prevenirea cariilor și obiceiurile alimentare sănătoase. Cu cât copilul se familiarizează mai devreme cu mediul stomatologic, cu atât mai puține temeri va dezvolta pe viitor.

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog: Prevenirea cariilor la copii implică câteva aspecte esențiale. În primul rând, periajul de două ori pe zi cu pastă de dinți cu fluor, folosind o tehnică corectă și o periuță adecvată vârstei. Curățarea spațiilor interdentare devine importantă pe măsură ce apar mai mulți dinți. În al doilea rând, o alimentație echilibrată, limitând consumul de dulciuri și băuturi acidulate sau îndulcite și evitând gustările frecvente între mese. Al treilea aspect esențial este vizita regulată la stomatolog – de două ori pe an – pentru controale, igienizări profesionale și, dacă este cazul, aplicări de fluor sau sigilări preventive. Nu în ultimul rând, fiți un exemplu bun! Copiii învață cel mai bine când vă observă pe dumneavoastră având grijă de propria sănătate orală.

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog: Absolut! Spațiile dintre dinții de lapte sunt nu doar normale, ci și benefice. Aceste mici spații, numite treme și diasteme fiziologice, sunt de fapt necesare pentru a permite dinților permanenți, care sunt mai mari, să aibă suficient loc pentru erupție. Absența acestor spații poate semnala faptul că maxilarele sunt prea înguste, ceea ce ar putea duce la înghesuiri dentare în dentiția permanentă. Bineînțeles, fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare, așa că la vizitele regulate la stomatolog vom monitoriza cum evoluează aceste spații și dezvoltarea generală a arcadelor dentare.

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog:  Caria de biberon (sau caria precoce a copilăriei) apare atunci când dinții bebelușului sunt expuși frecvent și prelungit la lichide care conțin zahăr – inclusiv lapte, formulă de lapte praf, suc sau ceai îndulcit. Aceste carii afectează de obicei dinții frontali superiori și evoluează foarte rapid.

Pentru a preveni acest tip de carie, evitați să puneți copilul la somn cu biberonul cu lapte, formulă sau băuturi îndulcite. Dacă bebelușul are nevoie de biberon pentru a adormi, umpleți-l doar cu apă. Începeți curățarea gurii bebelușului din primele zile de viață și periajul de îndată ce apar primii dinți. Limitați consumul de sucuri și băuturi îndulcite și nu permiteți copilului să umble cu biberonul sau cu cana de băut cu pai toată ziua, sorbind continuu lichide ce conțin zahăr. Vizitele timpurii la stomatolog ne permit să identificăm primele semne și să intervenim înainte ca problemele să devină severe.

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog:  Transformarea periajului într-o activitate distractivă este esențială pentru a cultiva obiceiuri dentare bune pe termen lung! Puteți folosi periuțe colorate cu personaje preferate sau aplicații pe telefon care cronometrează și recompensează periajul corect. Creați un „dans al periajului” sau cântați o melodie special creată pentru cele două minute recomandate. Puteți inventa povești despre „cavalerii periuței” care luptă cu „monștrii plăcii bacteriene”. Pentru copiii mai mici, jucăriile de pluș pot „asista” sau chiar „primi” și ele periaj. Nu uitați de exemplul personal – periați-vă dinții împreună cu copilul, transformând momentul într-o activitate de familie. Și, foarte important, oferiți laude și încurajări, nu critici, chiar dacă la început rezultatele nu sunt perfecte. Cu răbdare și perseverență, periajul va deveni o rutină naturală și plăcută!

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog:  Suptul degetului și utilizarea suzetei sunt reflexe naturale de liniștire pentru bebeluși și copiii mici. Până la vârsta de 2-3 ani, acestea nu reprezintă de obicei motive de îngrijorare. Totuși, continuarea acestor obiceiuri după această vârstă poate afecta dezvoltarea corectă a dinților și a maxilarelor, ducând la probleme precum proeminența dinților frontali („dinți de iepure”) sau alterarea formei palatului.

Pentru a renunța treptat la suzetă, începeți prin a o limita doar la momentele de somn, apoi eliminați-o complet. În cazul suptului degetului, care poate fi mai dificil de controlat, discutați cu copilul și încercați tehnici de conștientizare și atenționare blândă. Recompensați zilele fără acest obicei și oferiți alternative de auto-liniștire, precum o jucărie moale preferată. În cabinetul nostru putem discuta despre tehnici specifice și, dacă este necesar, dispozitive care pot ajuta la întreruperea acestui obicei. Abordarea pozitivă și răbdătoare, fără presiune excesivă sau pedepse, este întotdeauna cea mai eficientă.

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Da, dinții de lapte au nervi, la fel ca dinții permanenți! Ei conțin un pachet neuro-vascular (nervi și vase de sânge) în interiorul lor, care le permite să simtă durere, temperatură și presiune. De fapt, nervii din dinții de lapte sunt proporțional mai mari în raport cu mărimea dintelui decât în dinții permanenți, ceea ce explică de ce copiii pot avea dureri dentare intense. Acesta este motivul pentru care tratăm cariile din dinții de lapte – pentru a preveni durerea și infecțiile care pot afecta bunăstarea copilului și pot influența dezvoltarea dinților permanenți aflați dedesubt. Așadar, deși sunt temporari, dinții de lapte merită aceeași atenție și îngrijire ca dinții permanenți!

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog:  Cu siguranță, dinții de lapte au rădăcini, deși sunt diferite de cele ale dinților permanenți! Inițial, rădăcinile dinților de lapte sunt complete, ajutându-i să rămână stabili în gingii. Ceea ce este fascinant este procesul natural de resorbție care începe când se apropie momentul schimbării dintelui. Corpul declanșează un mecanism prin care rădăcinile dinților de lapte sunt treptat „topite” (resorbite), pregătind calea pentru dinții permanenți. Acest proces ingenios face ca dinții de lapte să devină mobili și să cadă natural, de obicei cu foarte puțină durere sau sângerare. Este un exemplu remarcabil al înțelepciunii organismului nostru!

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Înnegrirea unui dinte de lapte poate fi cauzată de mai mulți factori și merită întotdeauna atenție. Cea mai frecventă cauză este un traumatism anterior (o lovitură sau cădere) care a afectat vasele de sânge din interiorul dintelui, ducând la „moartea” acestuia. Alte cauze pot include carii profunde, anumite medicamente sau, mai rar, probleme de dezvoltare a dintelui.

Este important să programați o vizită la stomatolog când observați un dinte întunecat, chiar dacă copilul nu acuză durere. Vom evalua vitalitatea dintelui, vom verifica dacă există infecție și vom recomanda tratamentul adecvat. În funcție de situație, acesta poate varia de la simpla monitorizare până la tratamentul canalelor (pulpectomie) sau, dacă este necesar, extracția dintelui. Nu amânați consultul, deoarece un dinte devitalizat poate deveni un focar de infecție care ar putea afecta și mugurele dintelui permanent aflat dedesubt.

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Recomandarea actuală este să începeți să folosiți pastă de dinți cu fluor de la apariția primului dințișor. Pentru copiii sub 3 ani, folosiți o cantitate foarte mică, cât un bob de orez, pe o periuță moale, special concepută pentru bebeluși. Pentru copiii între 3 și 6 ani, cantitatea poate fi mărită până la dimensiunea unui bob de mazăre.

Fluorul este esențial pentru întărirea smalțului dinților și prevenirea cariilor, însă cantitatea trebuie să fie adecvată vârstei. Asigurați-vă că alegeți o pastă de dinți special formulată pentru copii, cu concentrația de fluor recomandată (de obicei 1000 ppm pentru copiii mici). La această vârstă, periajul trebuie supravegheat de un adult, iar copilul trebuie învățat să scuipe excesul de pastă, nu să o înghită. La vizitele regulate în clinica noastră, vă putem oferi recomandări personalizate în funcție de riscul de carii al copilului dumneavoastră și de nevoile sale specifice.

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Periuța de dinți a copilului dumneavoastră ar trebui schimbată la fiecare 3-4 luni, sau chiar mai devreme dacă observați că perii sunt uzați, deformați sau decolorați. Copiii tind să exercite mai multă presiune în timpul periajului și uneori chiar mestecă periuța, ceea ce duce la uzarea mai rapidă a acesteia.

De asemenea, este important să înlocuiți periuța după ce copilul a trecut printr-o răceală sau o infecție, pentru a evita recontaminarea. Transformați alegerea unei noi periuțe într-o mică celebrare – permiteți-i copilului să-și aleagă singur periuța (bineînțeles, din opțiunile adecvate vârstei sale) pentru a-l face mai entuziasmat de periaj. Nu uitați că o periuță uzată nu mai curăță eficient și poate adăposti bacterii, așa că schimbarea regulată este un aspect important al igienei orale corecte.

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: În cazul unui traumatism dentar, primul pas este să păstrați calmul, deși știu că este dificil! Clătiți ușor gura copilului cu apă călduță pentru a curăța zona. Dacă observați sângerare, aplicați o compresă curată cu presiune ușoară. Pentru durere, puteți administra un analgezic adecvat vârstei.

Dacă este vorba despre un dinte de lapte care s-a spart, programați o vizită la stomatolog în următoarele 24-48 de ore. Noi vom evalua gravitatea fracturii și vom recomanda tratamentul potrivit. În cazul în care dintele a fost complet dislocat (scos din alveolă), NU încercați să îl reintroduceți – acest lucru ar putea afecta mugurele dintelui permanent.

Pentru un dinte permanent fracturat sau dislocat, situația este mai urgentă – contactați-ne imediat! Dacă găsiți fragmentul de dinte fracturat, păstrați-l în lapte sau ser fiziologic și aduceți-l la consultație – uneori poate fi realipit. Un dinte permanent complet dislocat trebuie tratat ca o urgență – timpul este esențial pentru salvarea dintelui.

Cel mai important, nu ezitați să ne contactați oricând aveți un accident dentar – suntem aici să vă ajutăm și să vă ghidăm în aceste situații stresante!

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Da, este perfect normal! Procesul de schimbare a dinților de lapte cu dinți permanenți (denumit „exfolierea dinților temporari”) are o variabilitate considerabilă între copii. Deși media de vârstă pentru începerea acestui proces este în jurul vârstei de 6 ani, intervalul normal poate varia de la 5 până la 7 ani. Unii copii încep procesul mai devreme, alții mai târziu – aceasta reflectă ritmul individual de dezvoltare al fiecărui copil.

Ordinea erupției dinților permanenți urmează, de obicei, o secvență previzibilă, începând cu incisivii centrali inferiori sau primii molari permanenți. La vizitele regulate, monitorizăm acest proces prin examen clinic și, dacă este necesar, prin radiografii panoramice care ne arată stadiul de dezvoltare al dinților permanenți aflați sub dinții de lapte.

Dacă, totuși, până la vârsta de 7-8 ani nu a început procesul de schimbare a dinților, ar fi bine să facem o evaluare mai detaliată pentru a ne asigura că nu există factori care întârzie acest proces natural.

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Surprinzător pentru mulți părinți, prima evaluare ortodontică ar trebui să aibă loc mult mai devreme decât se crede în mod obișnuit – în jurul vârstei de 7 ani. La această vârstă, copilul are de obicei o combinație de dinți permanenți și de lapte, ceea ce ne permite să observăm cum se dezvoltă maxilarele și cum erup dinții permanenți.

Această evaluare timpurie nu înseamnă neapărat că vom recomanda imediat un aparat dentar. În multe cazuri, observăm doar evoluția și intervenim doar dacă este necesar. Însă există situații în care intervenția timpurie (numită „ortodonție interceptivă”) poate preveni probleme mai serioase în viitor, poate reduce durata tratamentului ulterior cu aparat fix sau chiar poate elimina complet necesitatea acestuia.

Semnele care ar trebui să vă determine să programați o consultație ortodontică chiar mai devreme includ: dificultăți de mușcare sau mestecare, pierderea prematură a dinților de lapte, respirație predominant orală, sforăit, dinți înghesuiți sau proeminenți, sau un profil facial dezechilibrat. Amintește-ți: cu cât detectăm mai devreme eventualele probleme, cu atât mai eficient și mai puțin invaziv va fi tratamentul!

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Da, este perfect normal să existe o perioadă de „așteptare” între căderea unui dinte de lapte și erupția completă a dintelui permanent care îl înlocuiește. Această perioadă poate varia considerabil, de la câteva săptămâni până la 6 luni, în funcție de dinte și de dezvoltarea individuală a copilului.

Uneori, puteți observa că dintele permanent începe să apară chiar înainte ca dintele de lapte să cadă, creând ceea ce numim „dinți dubli” temporari – și acesta este un fenomen normal în majoritatea cazurilor. În alte situații, spațiul poate rămâne gol pentru o perioadă mai lungă, ceea ce poate crea îngrijorare pentru părinți.

Dacă perioada de așteptare se extinde dincolo de 6 luni, sau dacă observați că dinții adiacenți încep să se încline spre spațiul gol, ar fi bine să programați o vizită la stomatolog pentru a evalua situația prin examen clinic și eventual o radiografie. Aceasta ne va arăta dacă dintele permanent se dezvoltă normal și este pe cale să erupă, sau dacă există factori care îi blochează erupția, cum ar fi dinți supranumerari, chiste sau poziționarea incorectă a mugurelui dintelui permanent.

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Înghesuirea dentară este rezultatul unei neconcordanțe între mărimea dinților și spațiul disponibil pe arcadele dentare. Cauzele sunt adesea complexe și pot include:

Factori genetici: Dimensiunea dinților și a maxilarelor sunt trăsături moștenite. Uneori, copilul poate moșteni dinți mari de la un părinte și maxilare mici de la celălalt.

Evoluția dietetică: Alimentația modernă, mai moale și mai procesată, oferă mai puțin „antrenament” musculaturii maxilare, ceea ce poate influența dezvoltarea osoasă.

Obiceiuri orale: Suptul prelungit al degetului, respirația pe gură sau poziția anormală a limbii pot influența negativ dezvoltarea maxilarelor.

Pierderea prematură a dinților de lapte: Aceasta poate determina migrarea dinților adiacenți, reducând spațiul disponibil pentru dinții permanenți.

Tratamentul depinde de vârsta copilului și de severitatea problemei. La copiii mai mici (6-10 ani), putem utiliza aparate de expansiune maxilară pentru a crea mai mult spațiu pentru dinți. La adolescenți, tratamentul ortodontic clasic, cu aparate fixe sau aliniere, poate corecta înghesuirile.

Intervenția timpurie este adesea cheia – aceasta poate simplifica tratamentul ulterior sau chiar poate elimina necesitatea unor extracții dentare. De aceea, recomandăm evaluarea ortodontică inițială în jurul vârstei de 7 ani, când putem identifica potențialele probleme și planifica intervenția optimă.

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Da, respirația predominant orală nu este doar o obișnuință inofensivă – ea poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării faciale și dentare a copilului. Când respiră consecvent pe gură, copilul menține limba într-o poziție joasă, ceea ce privează palatul de presiunea naturală a limbii necesară pentru dezvoltarea corectă a arcadei superioare. Aceasta poate conduce la:

• Palat îngust și înalt („palat ogival”)
• Înghesuiri dentare
• Modificări ale poziției maxilarelor, cum ar fi retrognatism (bărbie retrasă) sau prognatism (maxilar superior proeminent)
• Față alungită și expresie facială caracteristică cu buzele întredeschise
• Creșterea riscului de carii și boli gingivale din cauza uscării mucoasei orale

Cauzele respirației orale pot include obstrucția nazală cronică (alergii, vegetații adenoide mărite, devieri de sept), obiceiurile orale prelungite sau chiar factori structurali.

Abordarea acestei probleme necesită o echipă multidisciplinară – pe lângă evaluarea ortodontică, poate fi necesară consultația unui ORL-ist pentru a identifica și trata eventualele obstrucții nazale. Din perspectivă ortodontică, putem interveni cu aparate speciale care nu doar corectează poziția dinților, ci și remodelează arcadele dentare și reeducă funcționalitatea corectă a musculaturii faciale și a limbii.

Detectarea și tratarea timpurie a acestei probleme are beneficii care depășesc cu mult aspectul estetic – poate îmbunătăți calitatea somnului, performanța școlară și sănătatea generală a copilului dumneavoastră!

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: După aplicarea unui aparat ortodontic, programul tipic de vizite implică controale la fiecare 4-8 săptămâni, în funcție de tipul de aparat și de faza tratamentului. Aceste vizite regulate sunt esențiale pentru:

• Ajustarea aparatului pentru a asigura mișcarea corectă și eficientă a dinților
• Monitorizarea progresului și efectuarea ajustărilor necesare în planul de tratament
• Verificarea igienei orale și oferirea de instrucțiuni suplimentare dacă este nevoie
• Rezolvarea oricăror probleme precum disconfort, fire ieșite sau brackets desprinse

În fazele active ale tratamentului, vizitele pot fi programate mai frecvent (la 4 săptămâni), în timp ce în fazele de menținere sau când folosim aparate removabile, intervalul poate fi extins la 6-8 săptămâni.

Este important de reținut că fiecare vizită are scopul ei specific în parcursul tratamentului și ratarea sau amânarea repetată a acestora poate prelungi durata totală a tratamentului. De asemenea, pe lângă vizitele la ortodont, copilul trebuie să continue controalele regulate la stomatolog pentru igienizări profesionale și verificări ale sănătății dentare generale.

Vă încurajez să discutăm deschis despre programul de vizite la începutul tratamentului, astfel încât să puteți planifica din timp aceste întâlniri în agenda dumneavoastră ocupată. Clinica noastră oferă și posibilitatea programărilor în afara orelor de școală pentru a minimiza absențele de la cursuri.

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Cu un aparat ortodontic, copilul dumneavoastră poate avea în continuare o alimentație variată și gustoasă, dar există câteva categorii de alimente care ar trebui evitate pentru a preveni deteriorarea aparatului sau complicarea tratamentului:

Alimente foarte dure:

• Nuci și semințe întregi
• Gheață pentru mestecat
• Covrigi tari și biscuiți crocanti
• Mere și morcovi întregi (pot fi consumate tăiate în bucăți mici)

Alimente lipicioase sau vâscoase:

• Caramele, toffee, nuga
• Gumă de mestecat
• Jeleuri tari și bomboane gumate
• Ciocolată cu caramel sau alune întregi

Alimente care se pot înfășura în jurul bracketurilor:

• Carne fibroasă (precum friptura tare)
• Porumb pe știulete
• Pizza cu blat foarte crocant

De asemenea, este important să limiteze consumul de băuturi acidulate și dulci, deoarece pot crește riscul de demineralizări ale smalțului în jurul bracketurilor.

În primele zile după aplicarea aparatului și după fiecare activare, recomandăm o dietă mai moale – supe, paste, piureuri, iaurturi – pentru a reduce disconfortul.

Nu uitați că igiena orală devine și mai importantă în timpul tratamentului ortodontic. Periajul după fiecare masă, folosirea aței dentare speciale și a dușului bucal pot preveni acumularea plăcii bacteriene și formarea cariilor. Oferim întotdeauna instrucțiuni detaliate și demonstrații practice pentru menținerea unei igiene optime pe durata tratamentului.

Un mic sacrificiu alimentar temporar va fi recompensat cu un zâmbet frumos și sănătos care va dura toată viața!

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Scrâșnitul din dinți în timpul somnului, cunoscut medical sub numele de bruxism nocturn, este destul de frecvent la copii. Studiile arată că aproximativ 15-40% dintre copii trec prin perioade de bruxism, cu prevalența maximă între 3 și 10 ani. În majoritatea cazurilor, acest comportament dispare de la sine odată cu creșterea copilului.

Cauzele pot fi diverse: stres emoțional, anxietate, alinierea incorectă a dinților, respirația pe gură sau chiar paraziți intestinali. De cele mai multe ori, copiii nu sunt conștienți că scrâșnesc din dinți și nu acuză disconfort.

Când ar trebui să vă îngrijorați? Observați dacă acest comportament este asociat cu:

• Dureri de cap matinale sau dureri la nivelul articulației temporomandibulare
• Uzură vizibilă a dinților (suprafețe aplatizate)
• Sensibilitate dentară crescută
• Disconfort la deschiderea gurii dimineața

În astfel de cazuri, o vizită la stomatolog este recomandată. În funcție de severitate și cauze, soluțiile pot varia de la tehnici de relaxare și managementul stresului până la gutiere speciale de noapte pentru protecția dinților. Important este să abordăm problema fără a crea anxietate suplimentară copilului – de multe ori, simpla evidențiere a comportamentului poate crește stresul și, implicit, bruxismul.

Dr. Denis Micu, Medic stomatolog: Refuzul periajului este o provocare comună pentru mulți părinți! Abordarea acestei situații necesită răbdare, creativitate și consecvență. Iată câteva strategii care pot ajuta:

Oferiți opțiuni limitate: Nu întrebați „Vrei să te speli pe dinți?”, ci mai degrabă „Preferi periuța roșie sau cea albastră astăzi?” sau „Vrei să te speli pe dinți înainte sau după ce citim povestea?”

Creați ritualuri distractive: Inventați un dans al periajului, folosiți aplicații interactive sau cronometrați timpul cu un cântec preferat.

Aplicați modelarea: Copiii învață prin imitație – periați-vă dinții împreună, arătându-i cât de distractiv poate fi.

Folosiți recompense: Un tabel cu abțibilduri pentru fiecare periaj complet poate motiva copilul; după un număr de abțibilduri, oferiți o mică recompensă (nu dulciuri!).

Includeți elemente de joc: Folosiți jucăria preferată – „Hai să-i spălăm și lui Ursulețul dinții” sau „Să vedem unde s-au ascuns microbii”.

Fiți constanți: Stabiliți periajul ca parte non-negociabilă a rutinei zilnice.

Dacă refuzul persistă cu vehemență, discutați cu noi la următoarea vizită – uneori, pot exista sensibilități dentare sau alte probleme medicale care cauzează disconfort în timpul periajului. De asemenea, putem demonstra tehnici mai blânde și mai eficiente care pot face experiența mai plăcută pentru copilul dumneavoastră. Amintirea unei experiențe pozitive în cabinetul nostru poate consolida ideea că îngrijirea dentară este importantă și benefică!

Dr. Georgiana Loghin, Medic stomatolog: Absolut, alăptarea are multiple beneficii pentru dezvoltarea orală și dentară a bebelușului! În primul rând, mișcarea fiziologică a mandibulei în timpul suptului la sân stimulează dezvoltarea corectă a maxilarelor și a mușchilor faciali. Studiile arată că bebelușii alăptați exclusiv la sân în primele 6 luni de viață tind să dezvolte arcade dentare mai bine formate și să aibă mai puține probleme de ocluzie (mușcătură) ulterior.

Laptele matern conține anticorpi și alți factori imunologici care pot ajuta la protecția împotriva infecțiilor orale. De asemenea, compoziția sa diferă de formulele de lapte praf – laptele matern conține lactoferină și alți compuși care pot inhiba creșterea bacteriilor cariogene.

Totuși, este important să știți că laptele matern conține și lactoză (zahăr natural), care poate contribui la formarea cariilor dacă dinții nu sunt curățați adecvat. De aceea, chiar și în perioada alăptării, recomandăm ștergerea blândă cu șervețele cu xilitol a gingiilor.

Un alt aspect important: alăptarea nocturnă prelungită, după erupția primilor dinți, poate crește riscul de carii dacă laptele stagnează în jurul dinților în timpul somnului. Nu este necesar să întrerupeți alăptarea nocturnă, dar vă sfătuim să ștergeți ușor gingiile și dinții bebelușului înainte de somn.

Fiecare bebeluș este unic, iar noi suntem aici pentru a vă oferi sfaturi personalizate care respectă relația specială de alăptare dintre mamă și copil, susținând în același timp sănătatea orală optimă.

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Anxietatea dentară la copii este frecventă și perfect firească. La Jadent, am construit o abordare blândă, empatică și clară pentru a vă ajuta să îi însoțiți pe cei mici spre o experiență pozitivă la dentist.

Iată. într-un decalog al vizitelor la dentist, cum puteți contribui chiar voi la diminuarea temerilor copilului:

#1. Încurajați corect, nu vag

Evitați expresii generale de tipul „totul va fi bine” sau „nu te speria, nu doare”. Acestea pot accentua nesiguranța copilului.
Spuneți în schimb:
„Ești un copil foarte curajos. Ai învățat să mergi cu bicicleta, iar mersul la dentist e chiar mai simplu!”

#2. Formulați afirmații, nu întrebări

Întrebarea „Ești gata să mergem la dentist?” îi poate da senzația că are de ales.
Este mai clar și mai sigur să spuneți:
„Este timpul să mergem să numărăm dințișorii!”

#3. Redirecționați atenția pe ceva pozitiv

În loc să vorbiți despre frică sau durere, ghidați-l spre ceva care îi place:
„După ce terminăm, vrei să mergem la acvariu? Știu cât de mult îți plac peștișorii!”
Această tehnică de focus pe plus funcționează excelent în anticiparea pozitivă.

#4. Fiți empatici, dar nu dramatici

E în regulă să arătați că sunteți alături de copil, dar evitați să amplificați emoțiile negative.
În loc de „Știu că ți-e frică, o să doară puțin…”, spuneți:
„Hai să mergem la dentist să ne jucăm de-a dansul dințișorilor!”

#5. Oferiți instrucțiuni clare și pozitive

Explicați copilului ce urmează să se întâmple, folosind un limbaj simplu și blând.
„Stai liniștit pe scaun, cu mâinile în poală. Și fii atent la ce-ți spune domnul doctor.”
Evitați avertismente de tipul: „Dacă te miști, s-ar putea să te rănească.”

#6. Pregătiți o experiență familiară

• Programați o vizită de acomodare – fără tratament, doar pentru a explora cabinetul
  
• Urmăriți împreună desene animate sau citiți cărți despre mersul la dentist
  
• Folosiți acasă același „dicționar prietenos” pe care îl folosim și noi în clinică:

• „Dinți călători” în loc de „extracții”
  
• „Periuțe speciale care gâdilă” în loc de „freze”

Întrebați-ne ce termeni folosim cu cei mici – suntem bucuroși să vă oferim suportul necesar.

#7. Implicați copilul activ

Lăsați-l să aducă jucăria preferată, să asculte muzică în căști sau să țină o minge antistres. Astfel, va simți că are control și un punct de siguranță personal.

#8. Lăudați curajul, nu rezultatul

Indiferent de cum a decurs vizita, recunoașteți efortul:
„Ai fost foarte curajos că ai intrat în cabinet. Bravo ție!”
O diplomă, un sticker sau o activitate preferată pot întări această experiență pozitivă.

#9. Fiți un model de încredere

Copiii simt anxietatea părinților. Dacă voi aveți rețineri legate de tratamentele stomatologice, încercați să nu le transmiteți mai departe.
Puteți chiar să îi aduceți cu voi la propriile vizite, ca să observe că și adulții merg relaxați la dentist.

#10. La Jadent, aplicăm metoda „Spune – Arată – Demonstrează”

Această tehnică este deosebit de eficientă în lucrul cu cei mici.

• Spunem ce urmează să se întâmple
  
• Arătăm pe jucării, modele sau chiar pe mâna noastră

Demonstrăm pas cu pas, cu răbdare și grijă, exact în ritmul copilului

Dr. Hariclea Moroșan, Medic specialist ortodonție și ortopedie dentofacială: Da, consistența alimentelor poate influența semnificativ dezvoltarea maxilarelor și a dinților! Dieta modernă, predominant moale și procesată, nu oferă stimularea necesară pentru dezvoltarea optimă a mușchilor masticatori și a oaselor maxilare. Iată cum se produce acest fenomen:

Mecanismul fiziologic: Atunci când copilul mestecă alimente dure și fibroase, mușchii masticatori se dezvoltă și se întăresc. Această activitate intensă stimulează creșterea oaselor maxilare, creând mai mult spațiu pentru alinierea corectă a dinților. În absența acestei stimulări, maxilarele tind să rămână subdimensionate în raport cu mărimea dinților.

Consecințe posibile:

• Arcade dentare înguste
• Înghesuiri dentare
• Poziționare incorectă a mandibulei
• Respirație predominant orală din cauza dezvoltării insuficiente a maxilarului superior

Recomandări practice: Începând cu diversificarea alimentației (în jurul vârstei de 6 luni), introduceți treptat alimente cu texturi variate – nu doar piureuri și paste moi. Pe măsură ce copilul crește, includeți în alimentație:

• Fructe și legume crude care necesită efort de mestecare (mere, morcovi, țelină)
• Carne care necesită mestecare susținută
• Alimente fibroase naturale
• Pâine integrală cu coajă (la vârsta potrivită)

Această abordare nu numai că ajută la dezvoltarea facială optimă, dar contribuie și la formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase. Bineînțeles, adaptați textura alimentelor la capacitatea de mestecare și la vârsta copilului, pentru a evita riscul de înecare.

Amintește-ți: maxilarele sunt singurele oase din corp care își pot modifica dimensiunea și forma ca răspuns la stimulii mecanici din timpul copilăriei. Utilizarea acestui principiu biologic prin alimentația adecvată poate avea beneficii ortodontice naturale importante!